Amintire cu fereastra deschisa

S-a ridicat din fotoliul lui masiv cu acel zgomot specific tapiteriilor de piele. Zgomot ce a retezat fara drept de apel tacerea penibila ce se asternuse in camera. Ea statea in picioare, rezemata de interiorul tocului usii, iar privirea ii era atintita in podea. Buclele-i roscate ii curgeau ametitor peste umarul stang, golit din neatentie din cauza bluzei mult prea largi. Suspina retinut. Zgomotul parchetului prins sub piciorul lui greu taie inca o data aerul incins. Accentul final il da ultima ei lacrima desprinsa cu greu de sub pleoapele umflate. E racoare. El a deschis fereastra, iar buclele ei zburda acum spre el, parasind violent umarul neted si gol. E noapte si noaptea tace, ii este frica de zi, iar ziua este aproape. O flacara inghionteste cu tupeu intunericul, un varf de tigara ia foc cu pofta, iar el se rezeama de marginea ferestrei, zambeste si trage din tigara. O lacrima se sparge din nou de podea. Si inca una. El dispare, ea cade la podea, buclele ii inabusa fata fragezida de plans iar soarele deja rasare. E inca racoare.