Astazi am intrat in impas. Defapt, eram de mai demult, dar astazi am inceput foarte acut sa imi dau seama de asta. Am nevoie de o iesire din cotidian, din framatarile imbecile de fiecare clipa, ca sa pot zbura in voie, sa pot visa din nou. Stiu si ce ma va ajuta, o pereche de bocanci cu aripi. Solutia perfecta. Si, culmea, i-am gasit in propria casa. Ii port in fiecare zi...ce ironie!joi, 11 ianuarie 2007
Am nevoie de incaltari cu aripi
Astazi am intrat in impas. Defapt, eram de mai demult, dar astazi am inceput foarte acut sa imi dau seama de asta. Am nevoie de o iesire din cotidian, din framatarile imbecile de fiecare clipa, ca sa pot zbura in voie, sa pot visa din nou. Stiu si ce ma va ajuta, o pereche de bocanci cu aripi. Solutia perfecta. Si, culmea, i-am gasit in propria casa. Ii port in fiecare zi...ce ironie!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
perpendicular pe-un drum si zborul acesta
dorul de cel mai mic punct din lume si cea mai mare sageata
bunicii cred in zmeul asta rosu si in porbagajul plin cu margarete al profesoarei de economie
sa vie dimineata o data
ceea ce I was privire pentru, multumesc
Trimiteți un comentariu