Deform

Picaturi

Bright Ideas

Autoportrete

Some shots

Still Life - Foto Produs - Comercial

Tura la Munte/Tara

Am facut o tura la tara, la munte, in valea prahovei. Am apucat sa fac cateva fotografii.

Prin timp...

...plutesc... prins in prea multe proiecte, prea multe lucrari... dar le rezolv, una cate una... nu e chiar atat de rau... e chiar bine!

ca sa nu las log gol de atata timp... mai pun cateo fotografie

Amintire cu fereastra deschisa

S-a ridicat din fotoliul lui masiv cu acel zgomot specific tapiteriilor de piele. Zgomot ce a retezat fara drept de apel tacerea penibila ce se asternuse in camera. Ea statea in picioare, rezemata de interiorul tocului usii, iar privirea ii era atintita in podea. Buclele-i roscate ii curgeau ametitor peste umarul stang, golit din neatentie din cauza bluzei mult prea largi. Suspina retinut. Zgomotul parchetului prins sub piciorul lui greu taie inca o data aerul incins. Accentul final il da ultima ei lacrima desprinsa cu greu de sub pleoapele umflate. E racoare. El a deschis fereastra, iar buclele ei zburda acum spre el, parasind violent umarul neted si gol. E noapte si noaptea tace, ii este frica de zi, iar ziua este aproape. O flacara inghionteste cu tupeu intunericul, un varf de tigara ia foc cu pofta, iar el se rezeama de marginea ferestrei, zambeste si trage din tigara. O lacrima se sparge din nou de podea. Si inca una. El dispare, ea cade la podea, buclele ii inabusa fata fragezida de plans iar soarele deja rasare. E inca racoare.

Un pic de liniste...va rog

Trec minutele, tiptil, tilptil. Pasesc usor sa nu faca zgomot. Se uita atente in stanga si in dreapta, stau un pic aplecate, se imbraca doar in negru si trec neobservate. Se duc pe langa noi si ne iau o data cu ele tot prezentul, il duc undeva in adancurile sufletului nostru si il transforma in trecut. Sunt multe si se succed la putere, una dupa alta, isi fac treaba perfect precum mecanisumul precis al unui ceas elvetian. Ele sunt minutele vietii noastre. Minutele ce trec incet pe langa noi, si nu ne dam seama. Ele sunt cele care ne fura anii. Ne fura deceniile, ne fura caciula si ne transforma sufletele. Minutele sunt viata noastra, iar timpul suntem noi . Iar noi curgem incet, fara zgomot, ca un riu cu apa cristalina. E liniste.

Vreau sa fiu om! (om bun)

"Unde te duci?". "Ma duc sa ma fac om". Dureaza ceva pana poti spune ca esti om. Om bun adica. In rest, fiecare ar vrea. Unii vor atat de mult sa traiasca ca oamenii, incat incurca omenia cu ajungerea. "Ce faci ma?", "M-am ajuns ba, uite ce bine imi e.". Luptam ca sa ne ajungem, dar uitam cum putem sa fim oameni. Ce bine ca ignoranta este o binecuvantare. Si eu o sa ma ajung. Dupa aia o sa ma depasesc.

Am nevoie de incaltari cu aripi

Astazi am intrat in impas. Defapt, eram de mai demult, dar astazi am inceput foarte acut sa imi dau seama de asta. Am nevoie de o iesire din cotidian, din framatarile imbecile de fiecare clipa, ca sa pot zbura in voie, sa pot visa din nou. Stiu si ce ma va ajuta, o pereche de bocanci cu aripi. Solutia perfecta. Si, culmea, i-am gasit in propria casa. Ii port in fiecare zi...ce ironie!

Spre mai bine!

Am gasit o sticla. Sta de mult aici. Langa fereastra, cu gura atintita spre lumina. Este o invingatoare, mi-am spus, trage spre lucruri inalte. Dar s-a impotmolit. Sta in acelasi loc de cativa ani buni, nemiscata, fara sa isi clinteasca nici un fir de praf de pe gatul ei rece si senzual alungit. S-a impotmolit cum va spun, cum va dati si voi seama, dar inca spera. Si speranta e vie! Nu am vrut sa o deranjez cu o fotografie din directia opusa, dar am fost acolo si pot sa va spun, pe fata ei se citea speranta. Sub straturi dese de praf, sub panzele de paianjen tesute perfect, puteai citi, direct in ochii ei, speranta. Un lucru extraordinar ce ne scuza clar dorinta noastra, a oamenilor, fiinte cu sufelt, de a ne fi mai bine, mai bine doar noua....

Va este frig ?

De prin clasa a 5-a am fost invatat ca albastrul este o culoare rece. Acum regasesc aceste lucru peste tot, albastrul este intradevar o culoare rece. Si totusi, nu inteleg cum o culoare rece poate crea atata caldura. Flacara de aragaz, un bun exemplu al modului in care firea se intoarce adesea pe dos, iar contrariile se unesc pentru o cauza mai buna, caldura de data aceasta. Este clar demonstratia perfecta ca aparentele pot insela. Noroc ca majoritatea stim cum arata o flacara de aragaz, si nu fugim de ea atunci cand ne este frig. Imbratisam contrariul in cunostinta de cauza, si acest lucru ne salveaza. Dar ce facem atunci cand aceasta, mica, dar extraordinar de importanta informatie, ne lipseste? Cati dintre noi au curajul sa arunce la gunoi toata cunostinta anterioara si sa incerce ? Sa faca un pas spre necunoscut ? Prea putini...Va provoc! Un pas inainte, o frimitura de curaj si-o umbra de responsabilitate, avem nevoie...

Ne invartim ?

Care dintre noi mai tine minte jocul acela de il practicam pe holurile alunecoase ale scolii generale ? Ne prindeam cate doi de mana, ne tineam strans, ne lasam pe spate si ne invarteam. Ne invarteam in culori, cate doi, tot timpul. Dar acel timp a trecut si totusi, inca, mai facem acelasi lucru, ne invartim in culori, cate doi.

E dimineata iar. E duminica. E pranz.

M-am trezit si eu de aproximativ o ora. Este duminica si dimineatza asta nu are absolut nici o legatura cu fotografia. Poate asta e si motivu pentru care mi se pare ca se potrivesc atat de bine. Defapt nici fotografia nu are legatura cu ea insasi, fiind o prelucrare intre doua fotografii mai vechi. Mergand pe firul asta imi dau seama ca viata curge usor, usor intre doua prelucrari. Culegem ce putem din fiecare parte, adunam bucatele, franturi de suflete pierdute intamplator de adevaratii posesori, sau chiar rupte de noi insine cu brutalitate. Ne recompunem in fiecare dimineatza din visele pe care le avem in fiecare noapte. Momentul in care ne dam seama cum va decurge toata ziua este momentul in care stam in pat, intre vis si realitate. Atunci cand te-ai trezit, dar nu iti vine sa te ridici din pat. Incerci sa-ti aduci aminte ce ai visat, sau poate sa continui un vis care ti-a placut, sau daca esti genul care viseaza un pic politist, incerci sa rezolvi crima. Oricum, in functie de concluziile pe care le tragi in momentul asta, care poate dura de la 10minute si lejer spre o ora, o ora si ceva, asa va decurge si ziua ta. Daca ai timp pentru toate prostiile astea timp de o ora, atunci e clar ca va fi o zi calma de duminica, pentru mine doar de duminica, pentru ca nu reusesc sami permit luxul asta si in alta zi. Daca nu trec nici 10 minute, e clar ca te asteapta o zi agitata, deja probabil te gandesti de ce sa te apuci prima oara, probabil e o zi obisnuita a saptamanii. Oricum ar fi te simti bine. Mai grav este atunci cand esti nevoit sa dai snooze de prea multe ori intr-o dimineata. Nu te mai gandesti la nimic, doar ca vrei sa dormi, iar alarma aia idioata tine cu tot dinadinsul sa te dea jos din pat. Oricum, fiind doar un biet integrat, produs al mirabolantului nostru progres tehnologic, nu ii iese foarte bine, dar dupa vro 7 snoozes si o ora deja trecuta cedezi si te ridici. Acum esti in intarziere, te imbraci repede, mananci repede, fugi repede sau apesi acceleratia 2 metri pana ramai blocat in trafic, injuri, te agiti, te uiti din nou la ceas, esti in intarziere ... claxonezi sau tipi, bagi mai tare, te strecori , ajungi , muncesti repede, inveti repede...iubesti repede... dar azi e duminica, azi e liniste, numai bine si zile excelente.

Ce se vede domnule ? Nimic. Bine ati venit!

Nimic, mi-am raspuns. Am ridicat ecranul. Am apasat butonul, am urmat cei trei pasi simpli si acum pot sa scriu. Mi-am deschis blog, mi-am deschis magazin alimentar, cooperativa si in urmatorii doi ani sper sa reusesc sa deschid usa cu ranga. Ce se vede domnule ? Nu se vede nimic. Pentru ca... asta e... catinel catinel o sa se adune informatie, fotografii, tampenii, articole mai mult sau mai putin straluctie, idei aruncate cu galeta, litere, virgule, semne de punctuatie diverse, emoticonuri :) , exclamatii !!! semne de intrebare ? si mai ales, dar mai ales, toate la un loc. Bine ati venit!